Ce spune Biblia despre caracterul creștin?

Răspuns



Caracterul este definit ca puterea fibrei morale. A.W. Tozer a descris caracterul ca fiind excelența ființelor morale. După cum excelența aurului este puritatea sa și excelența artei este frumusețea sa, tot așa excelența omului este caracterul său. Persoanele de caracter sunt remarcate pentru onestitatea, etica și caritatea lor. Descrieri precum bărbat de principiu și femeie de integritate sunt afirmații de caracter. Lipsa de caracter este o deficiență morală, iar persoanele lipsite de caracter tind să se comporte necinstit, lipsit de etic și lipsit de caritate.

Caracterul unei persoane este suma dispoziției, gândurilor, intențiilor, dorințelor și acțiunilor sale. Este bine de reținut că caracterul este evaluat după tendințe generale, nu pe baza unor acțiuni izolate. Trebuie să privim întreaga viață. De exemplu, regele David a fost un om cu caracter bun (1 Samuel 13:14) deși a păcătuit uneori (2 Samuel 11). Și, deși regele Ahab poate să fi acționat nobil o dată (1 Regi 22:35), el era totuși un om cu un caracter general prost (1 Regi 16:33). Mai multe persoane din Biblie sunt descrise ca având un caracter nobil: Rut (Rut 3:11), Hanani (Neemia 7:2), David (Psalmul 78:72) și Iov (Iov 2:3). Viețile acestor indivizi se distingeau prin virtuți morale persistente.



Caracterul este influențat și dezvoltat de alegerile noastre. Daniel s-a hotărât să nu se spurce în Babilon (Daniel 1:8), iar acea alegere evlavioasă a fost un pas important în formularea unei integrități de neatins în viața tânărului. Caracterul, la rândul său, influențează alegerile noastre. Integritatea celor drepți îi călăuzește (Proverbe 11:3a). Caracterul ne va ajuta să înfruntăm furtunile vieții și să ne ferească de păcat (Proverbe 10:9a).



Scopul Domnului este să dezvolte caracterul în noi. Creusetul pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inima (Proverbe 17:3). Caracterul evlavios este rezultatul lucrării de sfințire a Duhului Sfânt. Caracterul credinciosului este o manifestare consistentă a lui Isus în viața lui. Este puritatea inimii pe care Dumnezeu o dă devenind puritate în acțiune. Dumnezeu se folosește uneori de încercări pentru a întări caracterul: și noi ne bucurăm de suferințele noastre, pentru că știm că suferința produce perseverență; perseverență, caracter; iar caracterul, nădejdea (Romani 5:3-4). Domnul este mulțumit când copiii Săi cresc în caracter. Tu încerci inima și ești mulțumit de integritate (1 Cronici 29:17; vezi și Psalmul 15:1-2).

Ne putem dezvolta caracterul controlându-ne gândurile (Filipeni 4:8), practicând virtuțile creștine (2 Petru 1:5-6), păzindu-ne inimile (Proverbe 4:23; Matei 15:18-20) și păstrând o companie bună ( 1 Corinteni 15:33). Bărbații și femeile cu caracter vor da un exemplu bun pe care să-l urmeze alții, iar reputația lor evlavioasă va fi evidentă pentru toți (Tit 2:7-8).



Top