Ce spune Biblia despre moștenire?

Ce spune Biblia despre moștenire? Răspuns



Moștenirea este ceva care se transmite din trecut. O moștenire poate fi o proprietate, o reputație, tradiții sau o poziție în viață. Este o moștenire. Moștenirea noastră națională sau rasială se referă la obiceiurile, geografia sau rasa oamenilor sau țărilor în care ne-am născut. De exemplu: este mândră de moștenirea ei nativă americană. Moștenirea proprietății se referă la moștenirea lăsată de strămoși, așa cum în Ceasul cu diamante face parte din moștenirea sa de la bunici. Biblia are multe de spus despre moștenire și despre faptul că copiilor lui Dumnezeu li se dă o moștenire spirituală (Efeseni 1:11).



Când Dumnezeu i-a spus lui Avram că va deveni tatăl unei națiuni mari, Dumnezeu întemeia un popor nou (Geneza 12:1–3). Țara în care a locuit Avram ca străin avea să fie moștenirea descendenților săi (Geneza 17:8; Exodul 6:8; Ieremia 12:14). Nepotul lui Avram, Iacov, sau Israel, și-a mutat familia în Egipt din cauza foametei și acolo au rămas patru sute de ani (Geneza 45:9–47). La sfârșitul acelui timp, israeliții au părăsit Egiptul și au intrat în cele din urmă în Țara Făgăduinței (Iosua 1:6). Deși trăiseră în Egipt timp de patru sute de ani, poporul lui Dumnezeu și-a păstrat moștenirea ca israeliți.





Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi (Proverbe 13:22), iar Vechiul Testament oferă exemple de părinți care transmit o moștenire copiilor lor. Moștenirea lui Avraam a fost dată fiului său Isaac și nepotului Iacov. Pe patul de moarte, Iacov și-a binecuvântat cei doisprezece fii (Geneza 49). O moștenire specială numită dreptul de întâi născut a fost conferită fiului întâi născut al unei familii. Fiul lui Isaac, Esau, a renunțat la dreptul său de întâi născut în schimbul unui castron de tocană – a considerat atât de josnic moștenirea lui Dumnezeu, încât a schimbat-o pentru o plăcere trecătoare. Pentru această acțiune, Esau este numit o persoană profană în Evrei 12:6.



Psalmul 127:3 spune că copiii sunt o moștenire de la Domnul. Dumnezeu le încredințează părinților noi ființe umane și le dă responsabilitatea de a crește și de a instrui acei copii să-L cunoască și să-L onoreze (Psalmul 139:13–16; cf. Deuteronom 6:1–9). Pentru că copiii sunt o moștenire, aceștia ar trebui să fie primiți cu recunoștință. Așa cum prețuim moștenirile transmise nouă de la străbunici, ar trebui să prețuim copiii pe care Dumnezeu ni-i încredințează ca moștenire.



Cei evlavioși își găsesc suficiența în Dumnezeu și văd Cuvântul lui Dumnezeu ca moștenire: legile Tale sunt moștenirea mea pentru totdeauna; ele sunt bucuria inimii mele (Psalmul 119:111). Toată lumea ar trebui să trăiască pentru o moștenire spirituală și veșnică. Romani 8:17 ne spune că toți cei care se încred numai în Hristos pentru mântuire sunt făcuți împreună moștenitori cu El. Moștenirea creștinilor este viața veșnică (Ioan 3:16–18), recompensele cerești (Apocalipsa 22:12) și cetățenia în cer (Filipeni 3:20). Ca mare binefăcător al nostru, Dumnezeu i-a dat pe Fiul Său pentru a ne cumpăra mântuirea (2 Corinteni 5:21). El oferă capacitatea și oportunitatea de a ne investi viața pentru El, apoi ne răsplătește pentru acest lucru. Cei care vor biruitori vor moșteni toate acestea [Noul Ierusalim și binecuvântările lui], iar eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi copiii mei (Apocalipsa 21:7). Ca copii ai Săi, trebuie să facem totul în lumina marei noastre moșteniri. Coloseni 3:23–24 spune: „Orice ați face, lucrați la el din toată inima, ca lucrând pentru Domnul, nu pentru stăpânii oamenilor, pentru că știți că veți primi o moștenire de la Domnul ca răsplată.



O moștenire pământească este un dar minunat care adaugă plăcere vieților noastre și ajută la definirea cine suntem. Dar o moștenire pământească este temporară. Biblia ne îndeamnă să ne punem ochii pe o moștenire veșnică (Matei 6:19; Coloseni 3:1–4). În timp ce suntem în această lume, trăim ca rezidenți temporari și străini (1 Petru 2:11, NLT). Ne putem investi viețile pământești temporare în slujirea lui Dumnezeu, ceea ce are ca rezultat o moștenire care nu poate pieri, strica sau dispărea niciodată. Această moștenire este păstrată în ceruri pentru voi (1 Petru 1:4).



Top